Mircea T., 67 ani, Timișoara

Inginer mecanic pensionat. Cititor de SF de 50 de ani. A urmărit lansarea Artemis 2 în direct.

4 din 5 stele

Am citit-o de două ori. A doua oară a fost mai bună.

Am urmărit lansarea Artemis 2 în direct, pe YouTube, la unu și jumătate noaptea. La vreo lună după aceea, cineva mi-a trimis cartea asta. Am citit-o într-o seară.

Prima dată am citit-o ca pe o carte de aventuri. Ați știut vreodată cât e de frig pe fundul craterului Shackleton? Eu nu știam. Minus 230 de grade. Am verificat — e corect. Asta mi-a plăcut cel mai mult: cifrele sunt reale. Nu sunt inventate. Am verificat și masa de monopropergol, și dimensiunile craterului, și temperatura la ecuator. Totul bate.

A doua oară am citit-o știind deja despre simulare. Și atunci am observat detaliul cu ora — 18:35 în prolog, 18:24 în epilog. Prima dată nu l-am observat. Cine să verifice ora din prima propoziție? Nimeni. Și tocmai asta e ideea.

Ce nu mi-a plăcut: scenariul D2, cu optsprezece luni în spațiu. Andocarea la 200 m/s nu merge. Am lucrat treizeci de ani pe sisteme hidraulice și vă spun că la 200 m/s nu andochezi nimic — dezintegrezi. Autorul ar fi trebuit să pună 20 m/s și era plauzibil.

Dar per total, e cea mai bună carte de SF românească pe care am citit-o. Nu e mult concurență, dar nu asta e important.